Cauta in site


Puteti primi newsleterul nostru cu cele mai noi articole daca va abonati gratuit prin email. Ne puteti scrie la adresa de email office[at]secretelefemeilor.ro sau folosind formularul de contact.

Home » Dragoste » Femeia dupa 30 de ani » Iubind o Balanta - roman online de dragoste » Povestea unei iubiri




Povestea unei iubiri

Miercuri,  19 Jan 2000 23:15:01 +0200

Sa putem spune intr-o zi: " . . . a fost odata. . . " Cui as putea povesti acum dragostea mea? Cine m-ar putea intelege? Cine m-ar putea ajuta? Acum,  cand iubesc din toata inima,  acum,  cand simt ca nu voi putea fi iubit niciodata in viata asta.  Mai merita viata traita fara dragoste? Daca as fi un om ca cei din jurul meu,  poate as renunta la viata asta.  Dar am jurat,  demult,  de tot,  in locul din care vin,  sa-mi dedic viata fericirii oamenilor.  La Sibiu,  in noaptea de 6/7,  am pornit intr-o calatorie in astral.  M-am infatisat Tatalui si l-am rugat sa ma ierte.  Sa ma ierte pentru ceea ce aveam sa-i cer.  Pentru ca-i ceream dragostea unei femei.  Nimeni din Ordinul trigonic nu a mers in fata Lui sa-i ceara dragostea unei femei.  Pentru toti lucrul asta este considerat injositor.  Pentru ca oricare dintre ei poate avea o femeie.  Oricare dintre ei (inclusiv eu) pot lua orice femeie.  Fortele noastre sunt dincolo de realitatea palpabila.  Putem avea pe oricine daca asta ne ajuta sa vedem misiunea mai clar.  Dar eu ceream altceva.  Eu ceream dragostea unei femei.  M-am dus in fata Tatalui si i-am spus:

"Parinte,  esti singurul care nu m-a tradat niciodata.  Esti Tatal meu din ceruri si stiu ca ma iubesti.  Mereu mi-ai dat ceea ce ti-am cerut Doamne.  Te rog Tata,  vreau dragostea acestei femei,  fara sa fac pe cineva sa sufar.  "

Dar El s-a necajit.  S-a necajit ca-i ceream ceva ce calca vechile legi universale.  I-am spus cu lacrimi in ochi:

"Parinte,  pentru dragostea noastra,  a oamenilor,  schimba aceste legi.  Legile au fost date pentru cei care nu te iubesc,  Doamne,  dar noi te iubim.  Si Tu ne iubesti. . .  Stiu Tata,  ai vrut sa vin aici si sa lupt.  Dar chiar Tu Parinte,  m-ai facut sa simt.  De ce sa mai simt,  Tata,  daca nu pot fi iubit? Daca nu pot simti dragostea ei? Sunt oare blestemat Tata sa iubesc si sa nu fiu iubit? Daca sunt blestemat,  ridica Doamne blestemul de pe capul meu.  Si iubeste-ma parinte.  Nu-ti intoarce fata de la mine,  caci in afara de tine nu mai am pe nimeni,  Tata.  Daca si tu ma parasesti,  Tata,  la ce bun toata suferinta? La ce bun sa mai duc pana la capat viata asta? Binecuvanteaza-ma Parinte si da-mi dragostea Cristinei.  Si roaga-te pentru mine Tata.  Sii tu,  aseaza-te cu mine in genunchi in fata Tatalui nostru si roaga-te pentru iertarea mea.  Caci am nevoie de iertare,  .  "

Iar Tatal m-a binecuvantat si a oftat. . .

Si m-am intors in camera unde dormeai alaturi de mine.  Te-am privit si te-am luat in brate.  Era atat de bine sa te stiu acolo,  in bratele mele.  Sa-ti simt trupul,  sa-ti ascult respiratia,  sa-ti miros parul.  Erai langa mine si ma temeam ca dimineata te va smulge de langa mine ( vai,  cat de intemeiata era teama mea!).  Dar atunci,  pentru cateva minute,  ai fost tot una cu mine.  Trupurile noastre lipite pareau sculptate din acelasi lut.  Iar eu eram atat de fericit. . .  

Nu stiu ce va mai fi

Joi,  20 Jan 2000 20:00:39 +0200

Astazi a fost ziua unui nou inceput.  Unde ma va duce acest inceput,  habar n-am.  Voi merge mai departe sau voi sfarsi totul?. . .  Pentru ca astazi mi- am adus aminte cine sunt.  Si am inceput antrenamentele.  La sfarsitul lor,  dupa un an sau chiar mai putin,  fie imi voi reveni complet fie voi pleca de langa voi.  Ai banuit tu cam ce cuprinde scrisoarea pe care ti-am dat-o in pastrare.  Te intrebi de ce ti-am dat-o tie? Pentru ca,  intr-un moment de ratacire,  am crezut ca ma iubesti suficient de mult incat sa-mi respecti deciziile,  oricare ar fi ele.  Nu sunt inconstient,  sa stii.  

Iti aduci aminte de planurile pe care ti le impartaseam la Sibiu? Luasem hotararea sa reincep antrenamentele in clipa in care te-am vazut cat de mult ma ocolesti.  Mi- am dat seama ca poate nu tii la mine asa cum speram eu.  Si atunci nu avea nici un rost sa incerc sa te opresc din drumul tau.  Am stiut ca-mi vei pastra o amintire frumoasa si atat.  Oricum,  antrenamentele sunt gradate cu toate ca-mi sunt interzise.  Dar nu de antrenamente imi este teama ci de faptul ca as putea gresi.  Unele teste nu le-am putut trece nici pe vremea cand faceam cate o ora de antrenament zilnic.  Poate ca acum,  cine stie?. . .  

Sa nu ma detesti.  Daca nici tu nu ma vei sprijini,  atunci ce rost mai au toate astea? Doi ani am sperat ca voi fi iubit (nu sunt patetic,  ci ii vorbesc celui mai bun prieten).  Doi ani am sperat sa traiesc o dragoste pe care nu o cunoscusem.  Iar cand mi- am dat seama ca cer imposibilul,  cand am privit catre tine si ti-am vazut ochii care ma ocoleau dupa fiecare noapte. . .  

Nu trebuie sa-ti spun cand trebuie sa deschizi scrisoarea.  O sa stii singura,  o sa simti cand este cazul.  Singura rugaminte este sa transmiti fiecaruia partea care ii revine din scrisoare.  Sa nu lasi vreun sentiment de mila sa acopere aceasta poate ultima rugaminte.  Pentru ca sunt unele pasaje care te-ar putea indemna sa le treci sub tacere.  Sa nu faci asta Ioana.  Atunci cand am scris gandurile astea eram mai constient decat oricare altcineva.  Daca nu am avut o viata asa cum mi-am dorit-o,  sper ca macar moartea sa-mi fie placuta.  Nu vreau sa ajung sa-mi fie rusine de mine.  In numele lui Dumnezeu,  in numele dragostei pe care ti-am purtat-o,  te rog sa transmiti fiecaruia mesajul pe care l-am lasat lor...  

Poate ca nu va fi cazul unui sfarsit dramatic,  dar am atat de putin timp sa ma pregatesc,  incat ar fi ceva extraordinar sa merg mai departe.  Nu mai pot sta sa vad mila celor din jurul meu la adresa mea.  Intreaga viata i-am ajutat pe ceilalti iar acum am ajuns demn de mila si la ajutorul lor? Stii care este paradoxul aici? Pana la operatia mea te-ai purtat atat de tandru: ma sunai in fiecare zi,  voiai sa ne intalnim mereu,  ne petreceam unele ore la Valentin sau la Andrei.  Apoi,  dupa operatia mea te-ai distantat,  ai batut in retragere,  ai devenit din zi in zi mai rece.  Poate ca este o legatura indirecta,  dar este realitatea.  Nici macar tu nu ai putut sa fii ce de dinainte.  Si atunci,  cum sa nu incerc sa devin din nou cel ce-am fost? Cu orice risc?

Iarta-ma,  dar gandurile mi se invalmasesc.  Poate ca m-am exprimat clar sau poate ca nu.  Dar astea sunt gandurile mele. . .  

Te iubesc. . .  

Duminica,  23 Jan 2000 22:48:33 +0200

Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc.  Te iubesc…




Adauga link partener | filme porno romanesti  | Chaturbate  | Parchet lemn masiv Montaj parchet si scari de lemn masiv | Cursuri informatica pentru copii  | Tractari Auto Rami  | Revista online pentru femei  | Transport containere  | Realizare site Wordpress Instalare si configurare Wordpress | Tractari auto ieftine  | Clinici de fertilizare din Romania Portal - Clinici de fertilizare din Romania | Narghilea Narghilea | Casa DEX Casa DEX | Fara contabilitate Fara contabilitate | Cine sunt Cine sunt | 
TGM 2016