Cauta in site


Puteti primi newsleterul nostru cu cele mai noi articole daca va abonati gratuit prin email. Ne puteti scrie la adresa de email office[at]secretelefemeilor.ro sau folosind formularul de contact.

Home » Dragoste » Dragoste oarba




Dragoste oarba

Nu pot spune ca ma numar printre barbatii care fac femeile sa se uite dupa ei, pe strada. Nici sters nu sunt. As putea spune ca sunt dragut si suficient de inteligent incat sa pot intretine aproape orice fel de discutie. Cand am intalnit-o pe Ileana imi doream un singur lucru: sa fie a mea. Numai ca exista o mica problema: eu eram casatorit si aveam un copil, iar ea refuza o relatie cu un astfel de barbat. Dupa mai mult insistente mi-a spus-o direct:

-Andrei, asculta-ma ce-ti spun, intre noi nu va fi niciodata nimic. Eu imi doresc o relatie serioasa, iar tu esti casatorit. Si nici nu imi placi prea mult. Intre noi nu se va intampla nimic, sa fie clar.

Dar vorbele ei m-au intaratat si mai tare. In fond, era prima persoana care ma respingea fara sa incerce sa ma cunoasca. Nu puteam accepta una ca asta. Si din clipa aceea cucerirea Ilenei a devenit prioritara pentru mine. Era provocarea suprema: sa fac sa se indragosteasca de mine o femeie care mi-a spus ca nu va fi niciodata a mea. Numai ca nu stiam cum sa incep, mai ales ca fata refuza sa se intalneasca cu mine. Cum sa o apropii? Ideea mi-a dat-o un prieten.

-Frate, foloseste telefonul. Sun-o mereu. Pana la urma o sa-si schimbe parerea despre tine.

Asa am si facut. O sunam si vorbeam la telefon zilnic, in special seara. Ajunsesem sa ne auzim si cate 2 ore pe seara, dar ea tot nu voia sa cedeze. Dar ceva tot obtinusem: ajunsese sa se plimbe cu mine, in fiecare saptamana. Ne plimbam ore intregi prin oras sau prin parcuri, la intamplare, in timp ce sotiei ii spuneam ca sunt la un prieten. Dupa cateva luni de zile am ajuns la un compromis: ea ma lasa sa o tin de mana, dar eu nu incercam mai mult. Am vazut in asta primul semn de slabiciune. Intelegeam ca insistenta mea doborase una dintre barierele dintre noi. Asa ca am trecut mai departe. Mi-am adus aminte de o carte pe care am citit-o in timpul liceului si care ma impresionase, <Rosu si negru>.

Pe scurt, acolo era descrisa situatia in care un barbat a trebuit sa cucereasca dragostea unei femei care-l dispretuia. Obtine ceea ce-si dorea, dar atunci realizeaza ca dragostea conditionata nu dureaza in timp. Din pacate, n-am luat seama si de finalul cartii, altfel nu as mai fi trecut prin durerile de mai tarziu. Ma interesa doar modul in care sa o cuceresc pe Ileana. Drept pentru care am inceput sa-i scriu fetei scrisori. I le duceam personal si le puneam la cutia sa postala. Scriam intre 2 si 3 scrisori pe saptamana. Mai tarziu am aflat ca citea scrisorile, nu pentru ca veneau de la mine, ci pentru ca-i placea cum scriam. In unele scrisori puneam pur si simplu cate un mic boboc de trandafir sau cate un CD cu muzica de dragoste. Deja ma laudam prietenilor cu marele meu plan.

-Nici nu o sa-si dea seama cand o sa cada in capcana. Am inceput scrisorile astea vorbind despre mine, despre dorintele mele. Peste cateva luni o sa schimb personajul si va fi vorba si de ea. O sa-i spun exact ce vor femeile sa auda: cat e de frumoasa, desteapta, deosebita. Iar ultimul val de scrisori va fi scris la persoana I plural, despre “noi”. Nici macar n-o sa-si dea seama cand eu si ea devenim “noi”.

-Ai grija, Andi, ca asta nu suna prea bine. Daca afla sotia ta?!

-Nu prea are cum.

-Ai grija, frate, ca femeile sunt nebune si nu stii cum reactioneaza.

Nu am luat seama ca punand acele cuvinte pe hartie, le pastram si in inima mea. Dupa doi ani in care am folosit tactica de invaluire, Ileana mi-a cedat. Eram in al noualea cer, mai ales ca eram primul ei barbat. Dar ceva nu era in regula cu ea. Dupa ce facea dragoste cu mine, timp de 2 – 3 saptamani refuza sa ne vedem. Imi repeta mereu ca nu se va mai repeta, ca a fost ultima data, ca nu e bine ce facem. Apoi, intr-o zi, in timp ce eram cu ea, m-am intalnit cu un cunoscut care m-a intrebat direct daca m-am despartit de sotie. A fost suprema durere pentru ea. A luat-o la fuga plangand si tipand la mine sa o las in pace. Zilele urmatoare au fost ingrozitoare, pentru ca refuza sa-mi raspunda la telefon. Pana la urma, pe telefon, am primit un sms “nu te iubesc si nu te doresc”.  Si timp de cateva luni, nu s-a mai intamplat nimic intre noi.

Refuza orice contact cu mine. Iar eu… eu ma indragostisem de ea, de cea care trebuia sa fie doar o aventura pentru mine. Sufeream ingrozitor. Sotia ma intreba ce se intampla cu mine si gaseam tot felul de scuze. Pana la urma mi-a spus:

-Chiar atat de mult suferi dupa aia?

Stia de aventura mea. Ii spusesera colegele mele. Nu i-am dat nici un raspuns si atunci a inteles. Ea a incercat totul pentru a ma pastra, dar eu voiam sa fiu cu femeia de care ma indragostisem nebuneste. Am intentat divort si asta l-a facut mult pe fiul meu sa sufere. Si apoi, dupa ce devenisem un barbat liber, m-am dus la ea. I-am spus ca vreau sa fim impreuna, dar mi-a ras in fata.

-Cum crezi ca as putea sa fiu cu un barbat care si-a parasit familia pentru o femeie? Cata incredere as putea intr-un astfel de om?

-Ileana, am facut-o ca sa-ti arat cat de mult de iubesc si pana unde poate merge dragostea mea…

-Nu-mi doresc o astfel de dragoste.

Mi-a intors, pur si simplu spatele si a plecat. Nu mai stiam de mine. Pierdusem si familia si femeia de care ma indragostisem. Aveam impresia ca viata mea nu mai are nici un sens. Luni de zile am mers pe strada ca un lunatec, fara sa-mi dau seama ce se petrece cu mine. Ajunsesem in ultimul hal, ma imbracam neglijent, iar prietenii erau ingrijorati sa nu fac vreun gest necugetat. Incercau sa ma ajute sa o uit, dar nu aveam puterea asta. Imi intrase in sange si in suflet. Ma molipsisem de ea si eram convins ca nu voi putea supravietui despartirii. Refuzam sa mai ies in oras, refuzam sa cunosc alte femei, refuzam sa fac orice ar fi putut sa ma scoata din starea in care eram. Speram doar ca ea sa afle cat sufar din cauza despartirii si cat de mult o iubesc. Dar ea se simtea bine fara mine. Iesea cu prietenii, cunostea alte persoane. Iar timpul trecea. Apoi, dupa mai bine de un an, primesc un telefon de la Ileana.

-Buna, Andrei. Ce mai faci?

-Bine.Ce-i puteam spune? Ca mai aveam putin si inebuneam de dorul ei?!

-Ce faci in week-end-ul asta?

-Plec la tara.

-Ba nu…   Pleci cu mine la munte. Nu spune nu, pentru ca nu accept un refuz.

Apoi a inceput sa vorbeasca cu mine de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Week-end-ul a fost ceva de vis. Era ceea ce-mi doream de luni de zile. Iar duminica seara eram deja iubiti, oficial. De parca era cel mai normal lucru din lume. Iar eu nu am avut puterea sa refuz ceea ce mi se oferea. Au urmat patru ani in care faceam totul pentru a o vedea fericita. SI pe masura ce ii aratam cat de mult o iubesc, dragostea ei scadea in intensitate. Ba, la un moment dat, mai in gluma, mai in serios, mi-a spus ca ea nu ma iubeste, dar sa stau linistit, ca nu iubeste si nu va iubi pe nimeni.

-Si atunci de ce esti cu mine?

-Pentru ca ai fost singurul barbat care mi-a aratat ca ma iubeste nu doar pentru trupul meu ci pentru tot ceea ce sunt eu. Singurul care nu m-a tratat ca pe un obiect sexual.

Am ramas blocat, dar am crezut ca sunt doar niste vorbe aruncate. Numai ca, in loc sa se imbunatateasca, relatia noastra se macina treptat. Cand ma apropiam de ea imi spunea sa o las, ca nu are chef, ca e obosita. Ajunsesem sa traim in aceeasi camera dar se purta cu mine ca si cum am fi fost doar doi colegi. I-am atras atentia si mi-a replicat:

-Eu asa am fost mereu. Stiai asta de la inceput. Eu nu te pot iubi.

-Pai daca e asa, atunci vrei sa ne despartim?

-Nu. Mie imi este bine asa.

-Si eu?

 -Nu conteaza. Tu poti sa faci ce vrei. Daca vrei sa pleci, pleaca, daca vrei sa ramai, ramai.

M-a blocat replica sa dar mi-a atras atentia ca viata mea scapase de sub control. Ca o parte din mine traia separat, individual si fara nici o speranta de viitor. Din acel moment am inceput sa notez intr-o agenda fiecare moment petrecut impreuna cu ea, altul decat in casa si fiecare dovada ca tine la mine. Dupa trei luni am rasfoit agenda. Lasasem cate o fila libera pentru fiecare zi. Si fiecare fila ramasese necompletata. Am simtit o strangere cumplita de inima. Stiam ce-mi ramane de facut.

Intr-o zi, cand era plecata la munca, am chemat cativa prieteni cu masina, mi-am facut bagajele si am plecat. Mai exact, am disparut complet din viata ei. I-am lasat in apartament tot ceea ce-mi putea aminti de ea, tot ce cumparasem impreuna cu ea. Si chiar daca veti spune ca e o lasitate, mi-am schimbat numerele de mobil. Nu stiu cum a reactionat cand s-a intors si nu m-a mai gasit.

Stiu de la prieteni comuni ca a incercat sa dea de mine, dar am refuzat orice contact. Acum au trecut doi ani de cand am plecat. Inca ma gandesc la ea si nu am putut sa ma apropii de nici o alta femeie. Am iesit cu unele, dar in gesturile lor vedeam doar gesturile ei. Cred ca asta este pedeapsa pentru tot ceea ce am facut: pentru ca am corupt-o pe ea, pentru ca mi-am parasit sotia si copilul. Si chiar daca am 38 de ani, nu mi-am pierdut speranta ca cineva, o data, o sa ma iubeasca din nou.

Iar cel care ma ajuta sa trec peste tot greul e fiul meu. Fiul meu pe care la varsta de 5 ani l-am parasit si care nu a incetat vreodata sa ma iubeasca. Imi povesteste cum, in primul an dupa ce am divortat de mama sa, se uita mereu pe geam sperand ca totul e doar un vis urat si ca ma va vedea pe geam cum ma intorc acasa, definitiv.

-Ma rugam sa te vad venind. Si cum nu veneai, credeam ca Dumnezeu nu m-a auzit. Si atunci, cand mama se ducea la biserica, ma duceam  cu ea si ma rugam acolo. Credeam ca acolo dorintele ti se indeplinesc.

Incerc sa-mi privesc fiul in ochi si nu pot sa o fac. Incerc sa-mi cer iertare pentru toata suferinta pe care i-am pricinuit-o, dar nu pot face nici asta. Singurul lucru pe care pot sa-l fac e sa tac. Si din tacerea asta fiul meu intelege tot ceea ce nu am curajul sa-i spun.

-Lasa, tata, acum o sa fie bine. Suntem iar impreuna si asta e tot ce conteaza. Daca ne avem unii pe ceilalti, o sa trecem peste toate necazurile.

Ma uit la el si-mi dau seama cat s-a maturizat. Iar ochii mi se umplu de lacrimi tarzii.

Mihaela Benki

Alte articole care te-ar putea interesa:

Vanduta de parinti

Prietenie din file de poveste

A doua sansa

Dragoste de o seara pentru o viata intreaga

Imi vreau tatal inapoi




Adauga link partener | filme porno romanesti  | Chaturbate  | Parchet lemn masiv Montaj parchet si scari de lemn masiv | Cursuri informatica pentru copii  | Tractari Auto Rami  | Revista online pentru femei  | Transport containere  | Realizare site Wordpress Instalare si configurare Wordpress | Tractari auto ieftine  | Clinici de fertilizare din Romania Portal - Clinici de fertilizare din Romania | Narghilea Narghilea | Casa DEX Casa DEX | Fara contabilitate Fara contabilitate | Cine sunt Cine sunt | 
TGM 2016