Cauta in site


Puteti primi newsleterul nostru cu cele mai noi articole daca va abonati gratuit prin email. Ne puteti scrie la adresa de email office[at]secretelefemeilor.ro sau folosind formularul de contact.

Home » Cer si Destin » Acolo unde magia si credinta sunt totuna




Acolo unde magia si credinta sunt totuna

“Darul asta e de la Dumnezeu”

 

Pentru un strain care vine prima data in tara noastra, totul este invaluit in magie si mister. Dincolo de hotarele stabilite in urma tratatelor internationale, tara noastra este privita ca locul de origine al lui Dracula, unul dintre personajele cele mai malefice cunoscute pe Pamant. Si dincolo de mitul lui Dracula, exista altceva, ceva mai fascinant decat existenta oricarui vampir setos de sange. Exista magia care pune in miscare lucrurile. Magia vietii si a mortii, se impletesc deopotriva si dau nastere unei forte imense, pe care cei initiati o simt. Multi dintre cei care se ocupa cu studiul religiilor si al miturilor, au afirmat, de-a lungul anilor, ca magia s-a nascut in tara noastra. Mai mult, insasi aparitia si existenta noastra ca popor este invaluita in mister. Si acum imi amintesc vorbele strabunicului meu, care a murit la varsta de 106 ani:

”Nepoate, nu cauta magia la oamenii care se dau in spectacol. Pleaca-ti urechea pe pamant si asculta, ca-n pamantul acesta avem noi cele mai mari secrete si nu le pot afla decat oamenii binecuvintati de Dumnezeu.” Mosul meu era un taran simplu, asa cum, pe vremuri intilneai la fiecare pas. Dar stia sa spuna de deochi, stia sa ridice omul grav bolnav pe care nici o doctorie nu-l ridicase, stia sa cheme ploaia peste satul lor in verile secetoase, facea jivinele cele mai cumplite sa se apropie de el fara sa-i faca nimica. Altii in locul lui ar fi facut o avere din ceea ce stia si putea, dar nu mosul meu. El spunea:”... darul asta e de la Dumnezeu si eu trebuie sa-l dau oamenilor, ca d-aia m-a invrednicit El cu puterile astea, ca sa-i ajut pe cei ce au nevoie.”

 

Urmasii vechilor sacerdoti

Daca vreti sa cunoasteti valorile spirituale ale poporului nostru, nu le cautati la oras, prin saloane unde diversi magicieni de parada fac sa dispara unele obiecte sau pot levita sau pur si simplu te hipnotizeaza si te pun sa faci ceea ce vor ei. Luati un sat, un sat aflat cit mai departe de ceea ce numim noi, la ora actuala, civilizatie. Este imposibil ca in acel sat sa nu mai existe cel putin o persoana care sa nu cunoasca secrete ale magiei primitive, venita de undeva din negura timpului, nimeni nu mai stie cum si cand. Cum reusesc niste tarani considerati de noi, oamenii intelectuali, semi-analfabeti sa cunoasca asemenea lucruri, e greu de crezut. Gandul ne poarta in timpurile in care secretele erau transmise doar initiatilor si doar pe cale orala, ca respect la adresa zeilor.

 

Cuvintele adresate zeilor nu erau scrise, pentru ca nu puteai inchide puterea supraomeneasca intr-un papirus, nu puteai limita vointa celor de sus, nu-i puteai limita pe ei, trecandu-i pur si simplu pe o bucata de piele. A fi sacerdot, atunci, insemna a fi una cu vointa zeilor, a te suprapune cu ei, pana la limita lumii noastre fizice. Ce a ramas acum, cand <civilizatia> a distrus adevaratele valori si a schimbat sistemele de referinta dupa care traim? Nu mult, dar suficient pentru ca oricand sa aiba loc o renastere spirituala. Depinde doar de noi sa folosim puterile ce ne-au fost lasate mostenire. Numai ca, uneori, din cine stie ce motiv, ne lasam cuprinsi de minie, ne lasam judecata intunecata sa puna stapanire pe noi. Si atunci totul se schimba, oameni insisi se schimba dincolo de limita la care nici macar ei insisi nu se mai recunosc. Si o alta lume se deschide.

 

O lume rece si intunecata, o lume de gheata care ii cuprinde cu ghiarele ei pe cei nesocotiti, pe cei carora nu le mai ramine aproape nici o cale de intoarcere. Ce se intampla intr-o astfel de lume? E greu de spus si nu imi doresc sa patrund acolo pentru nimic in lume. Dar acum, in acest reportaj, va pot duce pana la marginea unei astfel de lumi. Sa priviti de undeva din afara si apoi sa judecati singuri ce se intampla, fara a-i judeca pe cei implicati. Pentru ca ei nu de judecata au nevoie ci de iertare.

 

Margina, satul de la capatul lumii

 

In judetul Bistrita exista o comuna cu nume predestinat, Hotarele. Cei care traiesc acolo dau o anumita semnificatie numelui, dar nimeni nu mai cunoaste adevarata radacina a numelui. Pentru ca zona era cunoscuta in vechime ca una in care spiritele circulau nestingherit. Hotarele nu au o semnificatie absolut fizica, nu se refera la o delimitare naturala, ci la una suprareala. Se spune ca aici se gaseau portile catre o alta lume. Si se mai spune ca multi au fost cei care au trecut dintr-o parte in alta.

 

Iar in comuna, un sat este mai deosebit ca celelalte, Margina. Pentru ca aici oamenii traiesc inca undeva, la granita dintre lumea reala si spirituala. Cu greu poti gasi in Margina o casa in care proprietarii sa nu practice macar un ritual de protectie sau sa nu cunoasca anumite descintece. Pentru ca cei slabi nu au ce cauta aici. Ei risca sa se piarda in noianul de vrajitorie si magie pe care toti membrii satului le practica, mai mult ca masura proprie de siguranta. Iar un ritual atrage automat un altul, un deochi atrage un descintec, iar toate se intilnesc aici, la hotarele, intre doua lumi, una vazuta iar cealalta invizibila dar prezenta in tot ceea ce se intampla. Unde incepe superstitia si unde adevarul, e greu de spus. Personal nu ii condamn pe cei de acolo. Incerc doar sa nu-i judec si poate, din cand in cand, voi aprinde o lumanare la biserica pentru ei, pentru iertarea pacatelor lor si ale inaintasilor lor. Pentru ca cei care traiesc intre doua lumi sunt ai nimanui si cu greu pot discerne care sunt “hotarele” dintre lumi.

 

Primul lucru care iti atrage atentia atunci cand intri in Margina, este raceala oamenilor. Ai impresia ca esti in plus si ca toti ochii sunt pe tine. dar cand ajungi sa stai de vorba cu oamenii, iti dai seama ca, de fapt, asta e starea de spirit a localnicilor: sa fie mereu pregatati, sa fie mereu in garda.

 

Vrajmasia dintre generatii

 

Nimeni nu-si mai aduce aminte care au fost faptele care i-au invrajbit pe sateni. Majoritatea dintre ei poarta doar tarele inaintasilor lor. De generatii intregi exista aceasta ura comuna, incit, la ora actuala totul e numai rutina.

 

Smaranda.D., are 58 de ani, este casatorita si are trei copii, doi baieti si o fata, toti trei casatoriti intr-un sat vecin. De cand se stie face tot felul de ritualuri, dar, spune ea, doar ca protectie pentru casa si membrii familiei. “ Ce sa fac maica, ca la noi in sat sunt o gramada de nenorociti care vor sa ne faca rau. Pai ce, eu sa stau cu miinile in sin cand Dumitreasca merge la balta si ne face vraji cu vreascuri de alun si clei de nuc? Arza-o-ar focul vesnic, ca numai de rele se tine”.

 

O intreb daca a folosit vreodata descintece sau vraji in folos personal. “Pai dar cum, ca doar n-oi fi bolinda sa nu fac daca pot. Ca pe fata numai asa am putut-o marita, ca-i facuse vraji unul de aici din sat, care se tinea dupa ea. Unul mic si urit, de-al lui Proorocu`. Da` fata mea nu l-a vrut si nici mie nu-mi placea, asa ca am descintat-o pe fata si am dat-o dupa un baiat bun, din alt sat, ca sa nu mai fie pe aici sa aiba necazuri”.

 

Dar Smaranda uita sa mai spuna si ca face vraji pentru saracirea unei alte familii din sat, familia celui care trebuia sa-i fie ei sot. Dar asta aveam sa o aflu de la altcineva.

 

De la tata Smaranda am plecat mai departe, curios sa vad pana unde pot merge oamenii. M-am oprit in fata unei curti din fier forjat, vopsita in rosu. In imediata apropiere a gardului cresteau niste boscheti inalti, a caror menire era aceea de a acoperi semnele ciudate de pe peretii casei, tot felul de figuri geometrice care mai de care mai ciudate. Aveam sa aflu de la stapanul casei ca semnele ii protejau pe cei dinauntru de vrajile facute de altii.

 

“Casa asta a ridicat-o tatal tatalui meu si el a facut semnele astea, ca mama-sa era mastera mare si doftoroaie de i se dusese vestea in 7 sate.” Pe interlocutorul meu il cheama Pavel M. si e un zdrahon de aproape 2 metri inaltime. Sa tot aiba pana in 40 de ani. Si noul interlocutor avea ceva impotriva familiei lui Proorocu`. Spunea ca seful familiei ar fi o batrana de 97 de ani care face numai rele. Mai mult, despre batrana spunea ca are puterea sa se preschimbe in pisica neagra si sa le taie calea drumetilor. Iar celor care nu se intorceau din drum li se intampla, invariabil, ceva rau. Initial mi-a venit sa rid de povestea cu pisica dar, intre timp remarcasem un amanunt ciudat: in sat nu vazusem nici o pisica, de nici o culoare. Cand l-am intrebat pe P. M. a inceput sa rida si mi-a spus ca pe vremuri existau si astfel de animale dar ca, din cauza rautatii oamenilor au disparut. L-am intrebat pe P. M. cum se face ca un barbat bine facut ca el si cu ceva avere nu este casatorit. Si mi-a spus ca, inainte sa moara, mama sa l-a pus sa jure ca nu va lua de nevasta decat o femeie din sat. “Si cine sa ma ia pe mine, ca toata lumea fuge de casa mea. Ca ei zic ca e casa blestemata si de aia e insemnata, de Diavol ca sa stie toata lumea ca ocupantii sunt ai lui pe vecie.”

 

Marginenii, cei mai ciudati oameni

 

La cateva case mai departe sta Andrei M., pensionat pe caz de boala la doar 51 de ani. Andrei este si el un om cu ciudateniile lui. Iar ciudatenia cea mai mare e ca niciodata nu iese din casa in zilele de 13 ale lunii. De cu seara da mai mult de mincare la vite, le pune apa de baut si fereca portile gradinii si poarta cea mare. Apoi se inchide in casa si orice s-ar intampla nu iese de acolo pe toata durata zilei cu ghinion. Din cauza asta era sa si moara in urma cu 2 ani, pe 13 februarie, cand, din cauza unei oale uitate pe aragaz  i-a ars bucataria. Daca nu erau vecinii sa intervina si sa stinga incendiul, ar fi ars si el in bucatarie.

 

“Asta s-a intamplat numai din cauza ca am iesit afara de dimineata ca m-a strigat un om la poarta. Dar de atunci nu mai ies.”

 

De la Andrei M. ma duc la citeva case mai incolo, peste drum. Aici locuieste <Popa>, cum ii spun cei din sat. Si asta din cauza ca a fost preot dar, din cauze necunoscute, a fost raspopit. Gurile rele spun ca preotul ar fi fost prins facand vraji in Sfintul Altar si din cauza asta mai marii lui l-au raspopit. Si <popa> are ciudatenia lui. Daca se duce la cineva si i se da vreun pahar sau cana cu rachiu, nu il bea pana nu face 3 cercuri pe masa cu paharul in mana si apoi spune <Doamne apara-ma>. De ce face asta? Pentru ca in felul asta alunga farmecele pe care cineva le-ar fi putut face bauturii ca sa-l vrajeasca pe el.

 

Indiferent de ciudateniile fiecaruia, sunt citeva superstitii care si-au pus amprenta pe toti locuitorii din Margina. Astfel, nimeni nu tine in casa o oglinda in camerele in care primesc musafiri sau vizitatori. Pentru ca se spune ca oglinzile ar fi porti catre alte lumi ce ar putea fi deschise prin farmece de persoanele care le ating. Tot asa, daca cineva pleaca de acasa si pe drum se intilneste cu un barbat sau cu o femeie cu galeata goala sau cu sticle goale in mana, se intoarce acasa pentru ca le merge rau toata ziua. Sau cand cineva pleaca la drum lung, se opreste in pregul casei, aprinde o lumanare si face de 3 ori semnul crucii catre interiorul casei si de 3 ori catre poarta. Apoi stinge lumanarea de prag si isi vede de drum.

 

Si mai au un obicei comun satenii. La marile sarbatori se string toti la biserica si se roaga unui acelasi Dumnezeu, a carui putere o recunosc ca fiind deasupra lor. In acele zile nimeni nu face vraji de rau, pentru ca vrajile se intorc impotriva lui si a familiei lui.

 

Dumitra E., o femeie maruntica de vreo 45 de ani, nu face nici ea exceptie de la regula. De cand se stie, poarta pe mana stinga un fel de lant impletit din fire de par si facut dupa un model pe care-l stie doar ea, pastrat din mama in fiica in familia lor. Este convinsa ca impletitura o apara de facaturi.

 

Slujitorul Diavolului

 

Dar, cea mai renumita familie in descintece si vraji este familia lui Nae N., zis si Proorocu`. Omul isi doarme de multa vreme somnul dreptilor, dar sotia lui inca mai traieste si toti, de la strabunica pana la copil, se ocupa cu descintece si practica o gramada de ritualuri. De ce stramosul lor a primit porecla respectiva? Pentru ca la virsta de 14 ani a plecat din casa parinteasca pe jos, sa vada Mormintul Mintuitorului. Cei care mai sunt in viata isi amintesc ca intr-o zi s-a intors in casa parinteasca si ca tot ce spunea ca are sa se intimple se intampla. Birfele spun ca nu a ajuns niciodata la destinatie si ca darul sau l-ar fi obtinut in urma unui pact pe care l-a incheiat cu Diavolul.

 

“Bunicul meu spunea ca a si vazut actul semnat de Proorocu` cu sangele lui in care asta isi dadea sufletul Satanei in schimbul puterii primite. Mai tarziu si-a dat seama ce a facut si a vrut sa rupa legamintul, dar tot ce a reusit sa faca a fost sa stirneasca furia Diavolului. Eu eram copil pe vremea aceea, spune Barbu G., acum in virsta de 66 de ani, dar tot imi mai aduc aminte ce vorbea satul. Ca s-a stirnit intr-o zi un vint napraznic si s-a invirtejit vintul intr-un fel de nor si s-a oprit deasupra casei lu` Proorocu`. Si cand a iesit in prag, l-a cuprins norul acela pe pacatos si l-a ridicat in aer si a disparut cu el. Iar de atunci nimenea nu l-a mai vazut. Da` noi credem ca ai lui au continuat sa respecte pactul cu Satana, ca prea au putut sa faca ce au vrut.” Ca toata lumea si nea Barbu are ideea lui fixa si anume, de ani de zile el refuza sa isi instaleze curent electric in casa. “ Apai nepoate, curentul asta vine de la Diavol, ca el nu e lumana si vrea sa fie in locul lui Dumnezeu, sa fie si el lumana si sa invrajbeasca oamenii intre ei. da` cu mine nu-i merge, ca eu sunt hitru batran si pot sa ma lupt cu ispita.”

 

“...daca tu ti-ai pierdut increderea in Dumnezeu, Dumnezeu nu si-a pierdut increderea in tine.”

 

Senzatia pe care o are cineva dupa ce sta de vorba cu satenii din Margina e una de neliniste. Ai impresia ca satul intreg este un teatru de razboi si ca fiecare se lupta cu fiecare. O singura persoana pare a nu participa la acest razboi permanent. E un batran care locuieste intr-o casa darapanata de la marginea satului. Nimeni nu stie cine este si nici cum il cheama. S-au trezit intr-o buna zi cu el in sat si intrat in casa pe care o ocupa acum.

 

“...poi casa aia nu mai fusese locuita de peste o suta de ani. Se zice ca ar fi fost blestemata casa si toti dinlauntrul ei, ca pe vremuri au trait intr-insa doi frati, ca sot si sotie. Iar cand a aflat satul i-a alungat cu pietre pe pacatosi, asa cum se facea in vechime. Da` se zvonea ca femeia ar fi fost insarcinata. Cine sa stie?”

 

Unii spun ca batranul fara nume ar fi fost tocmai rodul acelei iubiri nelegiuite si contra firii. Altii spun ca ar fi fost urmasul acelui copil care a venit sa incheie lantul blestemului, pentru ca inaintasii lui sa-si gaseasca linistea pe lumea cealalta. Oricine ar fi fost, un singur lucru e cert, ca nici o vraja facuta nu s-a lipit de dinsul. Si toti il voiau plecat din sat. Pana la urma s-au obisnuit cu prezenta lui, dar nici acum, dupa atata amar de vreme nu-l considera ca facand parte din comunitatea lor. Asa ca, daca cineva pleaca de acasa si se intilneste pe drum cu batranul cel ciudat, se uita in pamant si isi face cruce de 3 ori cu limba in cerul gurii, ca sa nu le mearga rau. Inainte de a pleca din sat am vrut sa stau de vorba si cu acest batran. L-am gasit acasa. Fara o vorba, m-a invitat sa intr. Interiorul era dincolo de orice asteptare. Pe pereti erau pictate o serie de scene cu un continut mistic. Scena principala era constituita din imaginile unui barbat si a unei femei. Intre ei doi era o stanca imensa iar in virful stincii statea un diavol fioros, care stringea la piept un copil. Pe fata femeii se citea disperarea, iar barbatul nu mai avea trasaturi. Chipul sau era sters. Pe peretele din dreapta era scris cu litere mari, de tipar, cu unele inflorituri:

 

“Sa tii minte mereu ca daca tu ti-ai pierdut increderea in Dumnezeu, Dumnezeu nu si-a pierdut increderea in tine.”

 

Din pacate, orice incercare de a purta un dialog cu batranul s-a lovit de tacerea lui de fier. Mi-a pus in fata o bucata mare de slanina, o jumatate de paine facuta in casa si 3 cepe. Si mi-a mai dat si un pahar cu vin. Si-a turnat si el unul. Ca sa nu-i jignesc ospitalitatea, am taiat o bucata de slanina si am mancat-o cu putina paine. Apoi am baut vinul. La plecare, nu stiu ce mi-a venit si in loc de “la revedere”, i-am spus din prag “Domnul sa fie cu matale, tataie.” I-am vazut inceputul unei lacrimi in coltul ochilor. A dat din cap a multumire si a intrat la loc, in casa.

Iar eu mi-am vazut de drum, parasind un sat in care misticismul si credinta fac parte din viata de zi cu zi a locuitorilor.

Autor: Teodor




Adauga link partener | filme porno romanesti  | Chaturbate  | Parchet lemn masiv Montaj parchet si scari de lemn masiv | Cursuri informatica pentru copii  | Tractari Auto Rami  | Revista online pentru femei  | Transport containere  | Realizare site Wordpress Instalare si configurare Wordpress | Tractari auto ieftine  | Clinici de fertilizare din Romania Portal - Clinici de fertilizare din Romania | Narghilea Narghilea | Casa DEX Casa DEX | Fara contabilitate Fara contabilitate | Cine sunt Cine sunt | 
TGM 2016